RO

Iosif Constantin Drăgan

Iosif Constantin Drăgan (n. 20 iunie1917, Lugoj – d. 21 august2008, Palma de Mallorca)[3] a fost un om de afaceri român, stabilit de decenii în Italia. A scris mai multe cărți, în general cu tematică istorică. A scos buletinul istoric Noi tracii. În anul 2005, a fost pe locul doi în topul celor mai bogați români, conform revistei Capital, cu o avere estimată la 850 de milioane de dolari. Conform aceleiași reviste, în 2006 a urcat pe primul loc, cu circa 1,3 – 1,6 miliarde de dolari.

Iosif Constantin Drăgan
Date personale
Născut 20 iunie1917
Lugoj, Austro-Ungaria
Decedat (91 de ani)
Palma de Mallorca, Spania
Înmormântat Lugoj[1]
Căsătorit cu Daniela Veronica Gușă
Copii Mike Fink, Ștefan Constantin și gemenii Alexandru Eugen și Tudor Sebastian
Naționalitate Română
Cetățenie România
Italia
Regatul Italiei
Religie Greco-Catolic
Ocupație scriitor, memorialist, om de afaceri
Partid politic Mișcarea Legionară 
Limbi limba română[2] 
Studii Facultatea de Drept a Universității din București, Științe politice și economice la Universitatea din Roma
Activitatea literară
Mișcare/curent literar corporatism
Operă de debut „Noi, tracii și istoria noastră multimilenară”
Opere semnificative „Lecții de filozofia dreptului”
Influențe
Giorgio del Vecchio
Note
Fondator al Ligii Mareșal Ion Antonescu
Președinte al Fundației Europene Drăgan
Modifică date / text 

. . . Iosif Constantin Drăgan . . .

Iosif Constantin Drăgan a absolvit studiile juridice la Universitatea din București, de la care a obținut licența în drept, în anul 1938. După absolvirea serviciului militar, ca artilerist, Institutul Italian de Cultură îi acordă, în anul 1940, o bursă de studiu, în Italia. După ce termină a doua facultate, la Universitatea din Roma, unde a studiat științe politice și economie, Drăgan își dă doctoratul în jurisprudență, tot la Roma. Acolo l-a cunoscut pe Giorgio del Vecchio, filosof al dreptului. Proaspătul doctor în jurisprudență, Drăgan a tradus în limba română lucrarea lui del Vecchio „Lecții de filozofia dreptului”.

La acea vreme Drăgan a fost atras de idealurile Gărzii de Fier, și, în interiorul acesteia, a reprezentat un curent de opinie corporatist[4]. În 1941 a pus bazele unei companii care exporta petrol românesc Italiei fasciste.

După Al Doilea Război Mondial, în 1948, fondează o companie de distribuție a gazului petrolier lichefiat, Butan Gas.[5] În urma venirii la putere a Partidului Comunist Român îi este interzisă pentru 30 de ani revenirea în România.[5]

În 1967 a pus bazele „Fundației Europene Drăgan”, fundație care declară ca scop promovarea „valorilor civilizației românești”.[5] A mai fondat două edituri (Nagard în Italia și Europa Nova în România), o universitate privată (al cărei proprietar este), Universitatea Europeană Drăgan (fondată în 1991, la Lugoj), o stație TV, una radio (Radio NovaFm), un ziar săptămânal (Redeșteptarea) și un cotidian local (Renașterea Bănățeană) – toate în România. De asemenea, a mai finanțat construirea, lângă Orșova, a unei statui înalte de 55 de metri și lată de 25 de metri, a lui Decebal (cea mai înaltă sculptură în piatră din Europa).

Datorită unor cărți pe care le-a publicat a fost asociat curentului la granița dintre protocronism și naționalism din istoriografia română, promovată ulterior de regimul lui Nicolae Ceaușescu[6][7]. Deși simpatizant al Gărzii de Fier, Drăgan devine un colaborator semioficial al lui Ceaușescu și al regimului comunist, ca rezultat având acces la anumite documente inedite despre Ion Antonescu, documente pe care le-a folosit într-o carte în care îl pune într-o lumină favorabilă pe acesta[8].

În semn de recunoaștere a activității culturale desfășurate de Iosif Constantin Drăgan, (ca economist, tracolog, scriitor și președinte al Fundației Europene Drăgan), la 7 octombrie 1980, Universitatea din Timișoara l-a numit profesor asociat.[9]

După Revoluția Română din 1989, Iosif Constantin Drăgan le-a dat suport financiar lui Eugen Barbu și lui Corneliu Vadim Tudor pentru a-și lansa revista România Mare[7]. Împreună cu Vadim Tudor a fost fondatorul în 1990 al “Ligii Mareșal Ion Antonescu”, mai târziu redenumită Liga Mareșalilor, în urma schimbărilor din legislația română legate de cultul personalităților vinovate de crime împotriva umanității[8].

. . . Iosif Constantin Drăgan . . .

This article is issued from web site Wikipedia. The original article may be a bit shortened or modified. Some links may have been modified. The text is licensed under “Creative Commons – Attribution – Sharealike” [1] and some of the text can also be licensed under the terms of the “GNU Free Documentation License” [2]. Additional terms may apply for the media files. By using this site, you agree to our Legal pages . Web links: [1] [2]

. . . Iosif Constantin Drăgan . . .

Back To Top